MARȘ DE ADIO
La muncă, derbedei, că trece anul
și vin ăilalți și-or să vă ia ciolanul.
Făceați pe democrații cei cucernici,
Cristosul mamii voastre de nemernici!
Scuipați-vă-ntre voi cum se cuvine
și-apoi convingeți-vă că e bine.
C-ați luat o țară de mai mare dragul
și i-ați distrus averile și steagul.
Și, prin complicități cu demoni aprigi,
ați desființat uzine, câmpuri, fabrici.
Și, prin vânzări de țară, infernale,
ați omorât cu voia, animale.
S-ajungem colonia de ocară
care-și va cere scuze în maghiară.
La greul greu care mereu ne-ncearcă,
răspundeți cu un greu de moarte, parcă.
Și i-ați găsit și bolii un remediu,
întoarceți România-n Evul Mediu.
Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,
v-aș desena cu acul, să vă sperii.
Dar voi nici sânge nu aveți în vine,
ci credite din călimări străine.
Le știți lui Hitler și lui Stalin taina
și-mpingeți Bucovina în Ucraina.
Așa cum ceilalți, limpezească-i valul,
s-au compromis, negustorind Ardealul.
De unde sunteți, mă, din ce găoace,
cum v-au putut părinții voștri face?
Ce condimente le-au picat în spermă,
de e trădarea voastră-atât de fermă?
Ați pus nenorocita voastră labă
pe-acestă tristă țară basarabă.
Și vreți cu-amenințarea și cu biciul,
s-o faceți curva voastră de serviciu.
Mimați respectul pentru cele sfinte,
dar vindeți și pământuri, și morminte.
Ați inventat examene severe,
supunere poporului spre-a-i cere.
Și toată zbaterea a fost degeaba,
că-n nas mai marii v-au închis taraba.
Minciuna voastră v-a adus pe scenă,
actori într-o politică obscenă.
Și-acum, că-i un prăpăd întreaga țară,
ia cereți-vă, puțintel, afară.
Decât să vă trimită țara noastră,
mai bine mergeți voi la mama voastră.
Plecați de-aici, cu-o grabă funerară,
să nu albanizați această țară.
Băgați viteză, că vă trece anul
și s-a scurtat și s-a-nvechit ciolanul.
Și ce vă pot eu spune, la plecare,
decât lozinca lui Fănuș cel mare:
Nenorociților, se rupe șnurul,
”La muncă, la bătut țăruși cu curul!”
