DUMITRU STĂNILOAE-IISUS HRISTOS SAU RESTAURAREA OMULUI, SIBIU, 1943

 *** În mijlocul omenirii s-a plasat un centru dumnezeiesc. 

*** Omenirea și-a câștigat, în regiunea ei ontologică un centru și acest centru este Dumnezeu-Cuvântul.

*** Fiul lui Dumnezeu, Împlinitorul operei de mântuire

COLIND(Ă)

 Unde sunt colindătorii

cine nu găsește steaua

de veni-vor iarăși zorii

cine-o să așternă neaua

Dacă nu găsește steaua

lerui-ler cu cer cu tot

orizontul e propteaua

de care s-a șters pe bot

Lerui-ler cu cer cu tot

când veni-vor iarăși zorii

din ce stele iar mă scot

unde sunt colindătorii

Cine nu găsește steaua

lerui-ler asta-i beleaua

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

PENSIONARE

 Să fac absolut tot ce vreau eu

Costel Zăgan, DE LUNI PÂNĂ DUMINICĂ

ARS POETICA 1

 Istoria se ține de farse

istoria se ține de gard

poet cu gândurile arse

scriu iubito adică ard

COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

ARTĂ POETICĂ

 În fiecare zi

urc

câteun

vers

din

Golgota

COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE

CER INTERIOR

 Stelele cele mai strălucitoare poeme pâlpâiesc printre gânduri

COSTEL ZĂGAN, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS

ADRIAN PĂUNESCU

 MARȘ DE ADIO

La muncă, derbedei, că trece anul

și vin ăilalți și-or să vă ia ciolanul.

Făceați pe democrații cei cucernici,

Cristosul mamii voastre de nemernici!

Scuipați-vă-ntre voi cum se cuvine

și-apoi convingeți-vă că e bine.

C-ați luat o țară de mai mare dragul

și i-ați distrus averile și steagul.

Și, prin complicități cu demoni aprigi,

ați desființat uzine, câmpuri, fabrici.

Și, prin vânzări de țară, infernale,

ați omorât cu voia, animale.

S-ajungem colonia de ocară

care-și va cere scuze în maghiară.

La greul greu care mereu ne-ncearcă,

răspundeți cu un greu de moarte, parcă.

Și i-ați găsit și bolii un remediu,

întoarceți România-n Evul Mediu.

Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,

v-aș desena cu acul, să vă sperii.

Dar voi nici sânge nu aveți în vine,

ci credite din călimări străine.

Le știți lui Hitler și lui Stalin taina

și-mpingeți Bucovina în Ucraina.

Așa cum ceilalți, limpezească-i valul,

s-au compromis, negustorind Ardealul.

De unde sunteți, mă, din ce găoace,

cum v-au putut părinții voștri face?

Ce condimente le-au picat în spermă,

de e trădarea voastră-atât de fermă?

Ați pus nenorocita voastră labă

pe-acestă tristă țară basarabă.

Și vreți cu-amenințarea și cu biciul,

s-o faceți curva voastră de serviciu.

Mimați respectul pentru cele sfinte,

dar vindeți și pământuri, și morminte.

Ați inventat examene severe,

supunere poporului spre-a-i cere.

Și toată zbaterea a fost degeaba,

că-n nas mai marii v-au închis taraba.

Minciuna voastră v-a adus pe scenă,

actori într-o politică obscenă.

Și-acum, că-i un prăpăd întreaga țară,

ia cereți-vă, puțintel, afară.

Decât să vă trimită țara noastră,

mai bine mergeți voi la mama voastră.

Plecați de-aici, cu-o grabă funerară,

să nu albanizați această țară.

Băgați viteză, că vă trece anul

și s-a scurtat și s-a-nvechit ciolanul.

Și ce vă pot eu spune, la plecare,

decât lozinca lui Fănuș cel mare:

Nenorociților, se rupe șnurul,

”La muncă, la bătut țăruși cu curul!”