Erezia lui Bacovia

Publicat de Costel Zăgan, 4 martie 2015

Doamne cum ţi-aş mai topi inima de gheaţă

noapte fără de capăt Un Bacovia de zăpadă

îmi colindă insomniile De-atâta nopţi aud

ningând aud cerul viscolind nu-s

singur

şi mă duce-un gând la poluri Şi pacă dorm

în pat de gheaţă iubita parcă viscoleşte

şi până mâine dimineaţă am să mă

zbat precum un peşte

Şi nervii iernii-au îngheţat

iubito iar la noi în pat

(Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II)