miercuri, 30 noiembrie 2022

 

Erezia ca alter ego

Publicat de Costel Zăgan, 19 iulie 2015

Totuşi de ce ar fi omul o casă Pe care o termină de zidit moartea

 Dacă între noi se lăfăieşte absurdul cel de toate zilele

 Dar de ce atunci când îngerii au laringită Proştii fac vocalize 

cu Dicţionarul Drepturilor Omurnlui Dragostea rămânând un autoportret

ratat în doi Vai când moare un om Şi Dumnezeu se sinucide puţin 

Indiferenţa pradă a aproapelui nostru Ne lasă iar rece O ce bere infernală

Ce melancolie spumantă Doamne

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

CER INTERIOR

 Stelele cele mai strălucitoare poeme pâlpâiesc printre gânduri COSTEL ZĂGAN, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS