Erezia biberonului

Publicat de Costel Zăgan, 26 ianuarie 2014

Zdrenţele viitorului îmi flutură la fereastră

tac şi văd cum înfloresc rugăciuni albe în

copacii îngenunchiaţi în copilărie

încotro

întreb camera gata de lansare

încotro copilărie

încotro privire

încotro mână

încotro picior

încotro şi tu inimă albastră

întrebările se izbesc de zid ca nişte ferestre bătute

de vânt numai picioarele infinite ale iubirii

ies afară din poem să mă caute eu alerg

de bunăvoie prin coridorul dintre rai şi iad

hai la revedere c-am ajuns poftim într-un

poem de ţâţă

(Costel Zăgan, GRAVITAŢIA SUFLETULUI, 2012)