POEZIE PIERDUTĂ
Iar poezia aceasta am scris-o
la o pădure, pe frunze gălbui de arțar.
Fără figură de stil,
cu o cerneală imperceptibilă.
Doar căprioarele, când rumegă frunzele scrise,
lăcrimează și tac.
DIOTIMA
POEZII DE DRAGOSTE, 1975
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
MARIA OPREA, POEME PE O FRUNZĂ, EDITURA ART CREATIV, BUCUREȘTI, 2018
COSTEL ZĂGAN MANĂ CEREASCĂ cu luceferi și fulgi îmbobocesc și hainele trupu-i de jar primăvara-i la liber ca niște țurțuri doar îndrăgostiți...
-
PÂNĂ UNDE DOAMNE Dragă Kitty parcă mi-aș reciti jurnalul impresiile de deja vu se succed cu repeziciunea amintirilor din copilărie fiecare ... -
Istoria se ține de farse istoria se ține de gard poet cu gândurile arse scriu iubito adică ard COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE -
Erezia românului de cursă lungă Publicat de Costel Zăgan , 1 noiembrie 2013 Măi al dracului român Cică a ras iarna da` numai în locurile ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu