POEZIE PIERDUTĂ
Iar poezia aceasta am scris-o
la o pădure, pe frunze gălbui de arțar.
Fără figură de stil,
cu o cerneală imperceptibilă.
Doar căprioarele, când rumegă frunzele scrise,
lăcrimează și tac.
DIOTIMA
POEZII DE DRAGOSTE, 1975
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
GOGYOSHI
JOC ce visează omul de zăpadă îmi îngheață sufletul în alb eu și Ceahlăul ne-am privit o clipă-n ochi restu-i viscol COSTEL ZĂGAN, POEME PE...
-
Istoria se ține de farse istoria se ține de gard poet cu gândurile arse scriu iubito adică ard COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE -
UITAREA Vino lângă mine, suflet veninos, Monstru tandru, fiară adorată! Voi să-mi înfășur mâna-nfiorată În coama părului tău greu și gros; ...
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu