Omul este păpușa preferată a hazardului? (Costel Zăgan)
POEZIE PIERDUTĂ
Iar poezia aceasta am scris-o
la o pădure, pe frunze gălbui de arțar.
Fără figură de stil,
cu o cerneală imperceptibilă.
Doar căprioarele, când rumegă frunzele scrise,
lăcrimează și tac.
DIOTIMA
POEZII DE DRAGOSTE, 1975
...începe în brațele bărbatului, dar nu se termină niciodată! Costel Zăgan, Inventeme
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu