miercuri, 30 noiembrie 2022

 

Elegie de Doamne-ajută

Publicat de Costel Zăgan, 12 noiembrie 2013

Deşi-i prea devreme
sunt un pierde-toamne
doar când scriu poeme
cred în tine Doamne

Sunt un pierde-toamne
cu fructe şi buclucuri
cică nişte doamne
toamna dau în muguri

Cu fructe şi buclucuri
doar când scriu poeme
dau şi eu în muguri
deşi-i prea devreme

Sunt un pierde-toamne
tot mai singuri Doamne

(Costel Zăgan, Cezeisme II)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

CER INTERIOR

 Stelele cele mai strălucitoare poeme pâlpâiesc printre gânduri COSTEL ZĂGAN, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS