Eufonie paradoxală

Publicat de Costel Zăgan, 10 noiembrie 2013

Cine în afara iubirii ar avea destulă

delicateţe să poată trezi un copil soarele

se rostogoleşte de la o noapte la alta

la fel de înflăcărat la fel de jucăuş

Doamne cum să atingi epiderma cerească

a copilăriei decât c-o mângâiere cu fluturele

unui sărut cu lacrimile gemene ale unei mame

sufletul nu se poate hotărî cele două

braţe Denis şi Laurenţiu cele două speranţe

gemene Laurenţiu şi Denis ridică viitorul

în dreptul ochilor orizontul se întinde

de la un capăt la altul

ca un fluture

ca un surâs

(Costel Zăgan, din ELEGII DE TREZIT COPILĂRIA)