Subiectul zilei: unire
1 decembrie 1918: Transilvania s-a unit cu Regatul României, înfăptuind Marea Unire
hora unirii
(h)orele carpaţilor
suflet îngheţat
haiku de Costel Zăgan din Fulger în doi timpi (24 ianuarie 2019)
miercuri, 30 noiembrie 2022
Poezii de Costel Zăgan
MICĂ EREZIE SS
Numai aici dragă Kitty
cina cea de taină
este servită în gamele
iar
duhul sfânt
circulă liber
ca
pasărea cerului
Însă
războiul
nu iartă
pe
nimeni
Nici
pe
Dumnezeu
Nici pe Dumnezeu
dragă Kitty
POVESTEA UNEU GAMELE
Dragă Kitty a fost odată o gamelă
Mică și de metal Avea un lichid
maroniu fără nimic solid N-avea miros
de ceai sau de cafea de supă nici atât
Acum
Prinde-ți bine nasul cu degetele Și a
runcă zoaia pe gâtul înfometat Poftă
bună NU Nu izbi gamela de pereți
Zâmbește Nici gardul de sârmă ghim
pată nu poate ține (mult) libertatea
la distanță Și-au trăit fericiți până la
prima gazare
INSOMNIEI CU DRAG
După
ce-am numărat
toate
stelele
și
oile
din
sat
Am trecut
la
femei
apoi
la
fete
La
nume
am început
să visez
Și-am
adormit
buștean
cu
poezia
pe
buze
VERDE SPRE ROȘU
Destine sfărmate-n mii de bucăți Roșul
pur sau impur Niște absurdități Murdări
te de sânge nevinovat Libertate egalita
te fraternitate Îngerii sau dracii conduc
lumea Doamne vine primăvara degea
ba Ce roșie-i iarba
și ce verde
era
odată
MI-E DOR DE ANNA FRANK
Și-atunci mi-am zis Ia să mai urc câteva trepte
spre amintire Poate-o găsesc jucându-se cu niș
te cărți jucăriile ei preferate Dragă Kitty aveai
dreptate Condiția umană a luat-o razna Și nici
n-ai cui să i te plângi Nici un cui nu mai este la
locul lui De niciun sentiment nu mai poți fi si
gur(ă) Iar Homo sapiens a ajuns cel mai feroce
animal În rest totu-i sehr gut
DAR UNDE-I TATA
Dragă Kitty raiul este o camera fără ferestre
Plină cu cărți în toate limbile pământului Să
nu exagerăm totuși Trebuie să fie loc Oamenii
merg nu zboară din bibliotecă în bibliotecă
Lectura are nevoie de-o cale de acces
De pildă cărțile de poezie mă ajută să respir
Cele de aventuri să uit de foame și singurătate
Numai cărțile de dragoste mă deprimă
Deocamdată
Nu înțeleg însă un lucru
Cum poate să fie nisipul
duminica
atât de albastru
ATÂT SE POATE
Dragă Kitty mașinăria asta invizibilă-I timpul
Macină totul amintiri speranțe dureri și mai
ales bucurii Toate au însă un gust inconfun
dabil Zilnic urcăm și coborâm din Turnul Ba
bel Bărbații de regulă coboară Să mai facă
vreun război Să mai pună la cale vreo confla
grație erotica Însă femeile au mereu aripile
deschise contratimp pulbere și iubire
Atât
Oare
ANNA FRANK PUR ȘI SIMPLU
Dragă Kitty
azi-noapte
L-am visat
pe
Dumnezeu
Și restu-i
pur și simplu
întuneric-bocnă
ȘI EU VREAU SĂ FIU ELEGANT(Ă)TOATĂ VIAȚA
Dragă Kitty religia salvează lumea
Atât Punct Sau două puncte fieca
re cu lumea sa Aici este problema
esențială Lumea mea Lumea ta Lu
mea lui Simțul de proprietate distru
ge vieți Însă nu poți pune totul la co
mun de pildă sufletul copilăria dure
rea Da oamenii vorbesc mereu despre
suferințele lor cotidiene Ușor-ușor sco
țându-și intimitatea pe pârleaz Nu-i bi
ne nu-i frumos nu-i elegant Eleganța
oameni buni ar trebui reinventată Nu
cea scorțoasă sau rece Doamne-ferește
Ci eleganța copilăriei
Cu surâsul pe buze
EMINESCU SĂRACU!
Alo Anna Frank Aici România Cine-i acolo
Iar ne bruiază extratereștrii
O fi sau n-o fi secu
Aceasta-i întrebarea
Păi vă lăudați c-o scoateți la capăt singuri
Așa-i așa-i
Soarta noastră-i singurătatea
Vezi Miorița și celebrele doine
Or fi celebre pentru voi românii și alte popoare migratoare
Care v-au sondat începuturile izvoarele și aurul
Și ăla înnegrit de supărare și Dorul vostru (inter)național
Și unde-ajunge nu-i hotar
Nici ochi spre-a cunoaște
Și vremea-ncearcă în zadar
Din goluri a se naște
Da tot Eminescu săracul
Sărac dar Român
Am zis
Și cu asta am rămas
- Scris de Costel Zăgan
Taxa pentru tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte
Publicat de Costel Zăgan, 28 octombrie 2013
Copilăria, Doamne, e un viciu
şi-a fi tânăr e-un păcat
din cerneală, hai, ia-ţi biciul
fii, cuvântule, bărbat
A fi tânăr nu-i păcat
ironia nu-i o crimă
azi politichia la palat
pe bărbaţii mari i-animă
Ignoranţa e o crimă
din cerneală îmi iau biciul
şi vă mai trântesc o rimă-
însăşi viaţa e un viciu
Şi-a fi om e un păcat
Doamne, vai, de neiertat
(Din CEZEISME II)
Erezia românului de cursă lungă
Publicat de Costel Zăgan, 1 noiembrie 2013
Măi al dracului român Cică a ras
iarna da` numai în locurile mai
dosnice Ca şi cum obrazul politicii
ar fi altceva De pildă dimineaţa cum
ai deschis ochii Dai nas în nas cu
respectivul organ Mai mare ruşinea
Dai să te fereşti la stânga la dreapta
El nu şi nu NUMAI PI CENTRU Aşa
s-a obişnuit aşa moare zău Şi-atunci
vă-ntreb ca prostu` Oare n-ar fi mai
bine să facem un om de zăpadă Să
vedem el ce orientare politică are
(Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ)
Eufonie paradoxală
Publicat de Costel Zăgan, 10 noiembrie 2013
Cine în afara iubirii ar avea destulă
delicateţe să poată trezi un copil soarele
se rostogoleşte de la o noapte la alta
la fel de înflăcărat la fel de jucăuş
Doamne cum să atingi epiderma cerească
a copilăriei decât c-o mângâiere cu fluturele
unui sărut cu lacrimile gemene ale unei mame
sufletul nu se poate hotărî cele două
braţe Denis şi Laurenţiu cele două speranţe
gemene Laurenţiu şi Denis ridică viitorul
în dreptul ochilor orizontul se întinde
de la un capăt la altul
ca un fluture
ca un surâs
(Costel Zăgan, din ELEGII DE TREZIT COPILĂRIA)
Elegie de Doamne-ajută
Publicat de Costel Zăgan, 12 noiembrie 2013
Deşi-i prea devreme
sunt un pierde-toamne
doar când scriu poeme
cred în tine Doamne
Sunt un pierde-toamne
cu fructe şi buclucuri
cică nişte doamne
toamna dau în muguri
Cu fructe şi buclucuri
doar când scriu poeme
dau şi eu în muguri
deşi-i prea devreme
Sunt un pierde-toamne
tot mai singuri Doamne
(Costel Zăgan, Cezeisme II)
Poet la etc.
Publicat de Costel Zăgan, 19 noiembrie 2013
Un mijloc de locomoţie pentru tăcere
chemaţi poetul la prefectură
să vedem dacă în fagurii de miere
n-are cumva lacrimi amare de ură
Chemaţi poetul la prefectură
să vedem are sau n-are documentul
şi dacă e dotat cu gură
un căluş îi poate tempera talentul
Are sau n-are documentul
să vedem în fagurii de miere
încape cum scrie firmamentul
sau numai tone de tăcere
Legaţi-l cobză de-i poet
şi-apoi să cânte dar discret
(Costel Zăgan , Cezeisme , 2008)
Trandafirul ca o armă la tâmpla toamnei
Publicat de Costel Zăgan, 30 noiembrie 2013
Doamne ce s-ar întâmpla
Dacă aş duce un trandafir la tâmple
Pornite ar înflori însuşi crivăţul iernii
absolute
Foc concentrat autoportret
în ţăndări
Posteritate distribuită în
aval bucată cu bucată
Nevroză vas
comunicant al acestei comedii (in)
umane
În spatele oricărui zid al plân
gerii umbra îmi este iar întoarsă pe
dos
Discipol al singurătăţii în doi Uit
că tăcerea are întotdeauna ultimul cu
vânt
Şi iar visez foc cu foc
în numele trandafirului
(Erezii de-o clipă)
Distihuri rebele
Publicat de Costel Zăgan, 8 decembrie 2013
* Weekend în aer
Dracula vă recomandă
o ţeapă reconfortantă
* Clar de inimă albastră
Stea răsai din cerurile vechi
copilărie cu cireşe la urechi
* Politică incoloră
Dracula nu vă recomandă
proştii pe bandă rulantă
* Politica lui Dracula
Domnilor şi jos şi sus
contează ţeapa-n plus
* Rug fără limite
Arzi iubire pe de rost
copilul care-am fost
* În numele trandafirului
Trandafirul parcă-i prost
repetă primăvara pe de rost
* Justiţie abandonată
Când legea e sfidată chiar de lege
doar cine n-o respectă o-nţelege
* Cântecul flămând al privighetorii
Zău din palma lui Dumnezeu
ciuguleşte chiar sufletul meu
* Scuipă flăcări
A tot şlefuit focul din vatră
şi-acum pre limba lui vai latră
* Distih cronologic
După căderea originară
timpul a-nceput să doară
Definiții eretice
Publicat de Costel Zăgan, 15 decembrie 2013
* \”A\” este vocala ce dechide toate gurile!
* Absurdul este realitatea ieşită din ţâţâni.
* Adevărul este liantul şi fermentul unei prietenii.
* Aforismul este cel mai lapidar templu.
* Agricultură: cultură cu prefix la ţară.
* Amintirea nu-i partea erodată a prezentului, ci avanpostul lui.
definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme (2 martie 2009)
* Arta: reducţia metaforică a realităţii.
* Autorul este un individ dubios: se naşte în fiecare dimineaţă din ultimul vis somnambul, mănâncă friptane lingvistice, bea ambrozie de cazan, vede în orice floare o femeie goală, se culcă, exact la miezul nopţii, pe ultimul raft al bibliotecii (cel mai aproape de nori) şi plânge, până a doua zi, amintindu-şi cum şi-a ratat copilăria pentru o păpuşă!
* George Bacovia: drumul cel mai scurt dintre plumb şi aur.
* Băutura este un fel de hârtie de turnesol a sincerităţii: trebuie uzată cu măsură!
Erezia biberonului
Publicat de Costel Zăgan, 26 ianuarie 2014
Zdrenţele viitorului îmi flutură la fereastră
tac şi văd cum înfloresc rugăciuni albe în
copacii îngenunchiaţi în copilărie
încotro
întreb camera gata de lansare
încotro copilărie
încotro privire
încotro mână
încotro picior
încotro şi tu inimă albastră
întrebările se izbesc de zid ca nişte ferestre bătute
de vânt numai picioarele infinite ale iubirii
ies afară din poem să mă caute eu alerg
de bunăvoie prin coridorul dintre rai şi iad
hai la revedere c-am ajuns poftim într-un
poem de ţâţă
(Costel Zăgan, GRAVITAŢIA SUFLETULUI, 2012)
Ţăranul seamănă soarele [Bilingv]
Publicat de Costel Zăgan, 17 martie 2014
În fiecare dimineaţă a istoriei
Cu ochii plini de înţelepciune
cu mâinile bătătorite de speranţă
cu sufletul brăzdat de jerfe
cu umerii iluminaţi de izvoare
Ţăranul pune în brazdă
sămânţa luminii
***
Le paysan sème le soleil
Chaque matin de l’histoire
Les yeux brillants d’intelligence
Les mains calleuses d’espoir
L’âme crevassée de sacrifices
Les épaules illuminées par les sources
Le paysan dépose dans son sillon
La semence de la lumière.
Când se conjugă verbul a iubi (1)
Publicat de Costel Zăgan, 28 iunie 2014
-Bună, Florico! Ce mai faci?
-Ce să fac, îmi pregătesc zestrea, că la toamnă mă mărit!
-Da, nu-i rea ideea. Ai deja 15 ani! Ştii ce? Dă-mi puţin cartea de FIZICĂ şi , dacă nu-ţi mai trebuie, foarfecele!
-Cartea ţi-aş putea-o da, cu foarfecele mai am ceva treabă. Dacă vrei s-aştepţi…
-Aştept, sigur c-aştept. De altfel n-o să stau nici eu degeaba. Îmi dai cartea şi mai… studiez şi eu câte ceva.
Între timp, din odaia alăturată, Viorica i-aduce fizica.
-Ţine, Dio! Numai să nu zică ceva mămică-ta!
-Nicio grijă, îi răspunde plin de siguranţă băiatul.
Înserarea alunecă liniştit peste sat, fugărind şi din casă ultimele raze de lumină. Dio ţine cartea în mână, dar ochii urmăresc trupul de şarpe al fetei. Viorica lucrează la o carpetă: n-are nevoie de foarfece decât rareori.
Stătea în faţa lui Dio, pe pat, cu picioarele strânse sub ea. Din cauza grabei cu care lucra, să n-o prindă întunericul, rochia i se ridicase mult deasupra genunchilor, lăsând pradă ochilor băiatului pielea arămie a şoldurilor. Privirea ameţită încerca s-o dezbrace, însă realitatea care-şi ţipa prezenţa alături n-o lăsa!
Florica, simţind privirea materializată cum încearcă să-i smulgă rochia, o apucă cu amândouă mâinile şi-o trase cât putu de jos!
La un moment dat, privirile celor doi se ciocniră, sfărmându-se în bucăţele mici: albastre şi căprui! Literele din cartea de fizică semănau toate cu ochii căprui ai fetei. Iar cruciuliţele din carpeta fetei aruncau fulgere albastre ca ochii lui Dio.
Aşa trecu prima veşnicie: pândind!
Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (22)
Pumnul şi palma Europei
Publicat de Costel Zăgan, 4 august 2014
Hai să-ţi ghicesc ţară în palmă
hai să-ţi ghicesc ţară-n Carpaţi
acum e marea mult mai calmă
şi peste Prut surori avem şi fraţi
Hai să-ţi ghicesc ţară-n Carpaţi
de-acolo îl vedem pe Dumnezeu
de muncă dacă fruntea v-o lăsaţi
sudoarea poate ajunge minereu
De-acolo îl vedem pe Dumnezeu
acum e marea mult mai calmă
ridică-te popor al meu
hai să-ţi ghicesc ţară în palmă
Hai să-ţi ghicesc ţară-n Carpaţi
fără ne daţi ori nu ne daţi
(Costel Zăgan, CEZEISME II)
Erezia pescăruşului
Publicat de Costel Zăgan, 21 august 2014
Timpul îşi ascute coasa de condeiul
poetului De câte ori scrie i-aude fâşâitul ameninţător Icoane înmuguresc
prin copaci Primăvara lucrurile îngenunchează O fi muzica sferelor de vină Paşii frumuseţii
se aud nu se văd
De nopţi albe mi-s pline buzunarele
Aici
pescăruşul dă deşteptarea
Cehov doar
trezeşte marea
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
(Constanţa, 17.08.14)
Erezia ca alter ego
Publicat de Costel Zăgan, 19 iulie 2015
Totuşi de ce ar fi omul o casă Pe care o termină de zidit moartea
Dacă între noi se lăfăieşte absurdul cel de toate zilele
Dar de ce atunci când îngerii au laringită Proştii fac vocalize
cu Dicţionarul Drepturilor Omurnlui Dragostea rămânând un autoportret
ratat în doi Vai când moare un om Şi Dumnezeu se sinucide puţin
Indiferenţa pradă a aproapelui nostru Ne lasă iar rece O ce bere infernală
Ce melancolie spumantă Doamne
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Erezia lui Bacovia
Publicat de Costel Zăgan, 4 martie 2015
Doamne cum ţi-aş mai topi inima de gheaţă
noapte fără de capăt Un Bacovia de zăpadă
îmi colindă insomniile De-atâta nopţi aud
ningând aud cerul viscolind nu-s
singur
şi mă duce-un gând la poluri Şi pacă dorm
în pat de gheaţă iubita parcă viscoleşte
şi până mâine dimineaţă am să mă
zbat precum un peşte
Şi nervii iernii-au îngheţat
iubito iar la noi în pat
(Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II)
Eminescu redivivus
Publicat de Costel Zăgan, 18 ianuarie 2015
Cerul parcă s-a deschis
Eminescu stă să vină
ca un vis parcă din vis
Dumnezeu îl ia de mână
Eminescu stă să vină
pământul este o floare
văzduhul parcă-i lumină
cuvântul parcă doare
Pământul este o floare
ca un vis parcă din vis
stelele sunt la picioare
cerul parcă s-a deschis
Eminescu stă să vină
ca lumină din lumină
(Costel Zăgan, CEZEISME II)
Poemul ca dorinţă
Publicat de Costel Zăgan, 28 august 2014
Vrei să-mi ţii de urât frumoaso
să ieşim diseară-ntr-un poem
pentru tine zău steaua mi-am ars-o
doar c-o interjecţie te chem
Hai diseară-ntr-un poem
să te fac hiperbolă c-o sărutare
c-un sonet de-amor să te blestem
şi din cer buzna să dăm în mare
Să te fac hiperbolă c-o sărutare
pentru tine zău steaua mi-am ars-o
pentr-un amurg de fată mare
vrei să-mi ţii de urât frumoaso
Să ieşim diseară-ntr-un poem
şi cu nume de femeie să te chem
(Costel Zăgan, CEZEISME, 2008)
Erezie cu sens giratoriu
Publicat de Costel Zăgan, 15 ianuarie 2015
Nu vă grăbiți Inefabilul este prins în
capcana lucrurilor Poetu-l stârnește
doar vers cu vers Cu pieptul tatuat cu
stele cerul înaintează spre pământ
Figurile de stil acoperă cât de cât vir
tuale căi de acces spre lumea cealaltă
Ultimul poem albatros iminent mă la
să cu gura căscată Și totuși a cui e liniș
tea ce stă ca un nod în gâtul acestei
prăpăstii
(Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II)
Sublima comedie
Publicat de Costel Zăgan, 8 septembrie 2014
Ca şi o speranţă dusă
domnilor eu râd în rusă
câinele râde-n engleză
doar aşa de antiteză
O raţă râde în cehă
mai ceva decât o sfeclă
numai lupul în slovacă
râde mai rău ca o vacă
Şi un cui rănit în freză
râde de cheia franceză
vai de mama lor de boi
fac politică-n butoi
Şi o curcă foarte chioară
poftim râde la chitară
(Costel Zăgan, CEZEISME II)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
CER INTERIOR
Stelele cele mai strălucitoare poeme pâlpâiesc printre gânduri COSTEL ZĂGAN, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS
